Peisaj de munte.

Maestuosii brazi se aratau precum grupuri oranduite de soldati din departare iar in masura ce te apropiai de ei pareau sageti uriase ce se inaltau din pamant ca sa intepe cerul. 
Deasupra marelui arici incovoiat statea cerul care impuns de atatea varfuri proteja deasupra lor printesa noptii. Aceasta avea o nuanta rosiatica si parea amenintatoare cum ,rotunjimile fiindu-i complete si fortele depline, isi trimitea razele puternice ca pe niste supusi printre soldatii ce asteptau s-o ajunga si se raspandea printre ei furioasa si hotarata sa ucida. 
Nu a durat mult si cerul ca un parinte ocrotitor a invelit-o in puf de nori. Pe masura ce o scufunda, stelele lipsite de forta ei ce le depasea intensitatea, au profitat de oportunitate si au scos usor una cate una capul timid din intuneric, pana cand au presarat intregul cer, transformandu-l intr-o superba plapuma de licurici scanteitori. Cativa nori se desprind din patul lunii si se risipesc in noapte. 
Se aseaza linistea, doar greierii, voiosi ca a incetat razboiul, o intrerup in valuri de cantec de leagan. Pe un varf de stanca un lup ii trimite din adancul plamanilor lui, cu avant, un urlet printesei pe care o venereaza urandu-i: Noapte buna!

beautiful feelings

• Sunt fericită că ne avem unul pe celălalt. 

• Sunt fericită că ne-am găsit și că ne potrivim atât de bine. 

• Sunt fericită că nu am fost simpli trecători unul prin viața celuilalt și că împrejurările au făcut să ajungem să ne fim alături pe termen lung. 

• Sunt fericită că mă pot bucura de o relație fără compromisuri și fără griji ori stres. 

• Sunt fericită să simt că e cineva care îmi dă exact ce am nevoie fără să-i cer și care e fericit exact pentru ce pot oferi. 

• Sunt fericită că e totul atât de simplu și mă bucur că-mi e atât de simplu să fiu fericită.

La multi ani, Vis!

La mulți ani, vis! Îți doresc mulți ani sănătoși și fericiți alături de mine!! :*

Îți mulțumesc pentru zâmbete, culori, căldură și sinceritate! 

Îți mulțumesc pentru susțineri, pentru încredere, pentru atenție, înțelegere și dragoste.. pe care mi le oferi necondiționat!

Mesaje pentru tine.

*

of.. dorul ăsta mă face atât de fericită. E un dor sufocant și e un dor reciproc. E un dor grăbit și din cauza asta e amuzant.. E rar ce avem noi.. De asta sunt fericită. Sunt fericită ca te am. Sunt fericită că ne avem.. 

*

Și știu că tu simțeai toate astea de mult.. dar sunt sigură că se simte și la tine altfel acum, că e întors.. încet, încet m-ai făcut să te iubesc. E meritul tău, știi? Ai dus muncă cu mine.. Ai tras tare cu răbdare și blândețe.. și uite unde am ajuns.. Mi-am pierdut capul definitiv. Și inima. Doar ca asta știu unde e..

*

Tu ai dat un alt sens iubirii. Unul care  mă face să tresalt de fericire.. Îmi dă energie și vise. Zâmbete și speranță. Încredere și ambiție.

 *

Așa ar trebui să arate iubirea adevărată.. Ăsta ar trebui să fie conceptul universal..

Îmi place

Pentru ca Otravă a venit cu ideea și a dat leapșa mai departe m-am gândit să fac și eu post cu ce îmi place.. și să dau mai departe leapșa, so feel free to answer.



imi place mirosul de tei, imi place briza marii, imi place sa ma alint si sa miaun uneori. imi place sa zambesc, imi place cum imi trece mainile prin plete si ma atinge in drumul lui cu mana pe chip usor, imi place sarutul pe frunte (dimineata cand ma trezesc, cand imi spune ca ma iubeste sau cand imi spune ca sunt frumoasa sau oricand).

imi place caldura, imi place sa ma tolanesc ca un pisic sa ma prajeasca soarele, imi place cum vara soarele imi satireaza parul si imi face suvite blonde,

imi place sa citesc, imi place ca atunci cand citesc sa simt povestea si sa o traiesc la randul meu, imi place sa ascult pe oricine si sa ma pun in locul lui in poveste, sa simt ce a simtit el/ea sa vad ce a vazut.

imi place sa fac copii sa rada, imi place sa fac pe oricine sa rada. imi place sa fiu acolo cand cineva are nevoie si imi place sa vad ca a facut diferenta faptul asta. imi place sa imbratisez cunoscutii strans si lung, cu cine imi permit ofer si pupici ventuze (schimba mood-ul oricui). imi plac reveriile, imi place sa-mi imaginez povesti. imi place sa cunosc o persoana pana in cele mai adanci radacini si imi place cand pot sa-i anticipez orice miscare sau vorba.

imi place sa savurez cafeaua dimineata, imi place sa alerg la prima ora si sentimentul pe care il am restul zilei din cauza asta, imi place ceaiul verde,

imi place sa-l alint. imi place sa-l fac fericit. imi place sa ma intind noaptea la povesti, imi place sa filozofez, imi place (de fapt iubesc) zodia racului. imi place sa scriu.. si imi place ca prin ceea ce scriu sa provoc imaginatia si sentimentele cititorilor..

Îmi plac animalele, imi place cand au incredere si vin singure la mine. imi place sa fac pisicii sa toarca, imi place cand imi adoarme un suflet nevinovat in brate. imi place sa vorbesc cu ele si imi place sa cred ca ma si inteleg..

deci.. tie ce-ti place?

Laurentiu Duta - Raza mea de soare

I'll be missing you guys so much!!

Abia asteptam sa terminam cu examenele, sa scapam de sesiuni si sa gatam licenta odata.. Dar concentrandu-ma sa iasa toate bine nu am apucat sa constientizez ca se termina cu totul, ca se duc si partile bune.. Sper sa va revad, sa mai organizam iesiri, sa ne mai distram ca si pana acum si sa umplem galagios spatiul din jurul nostru cu rasete si voie buna! dar cine stie.. off! o sa-mi fie atat de dor de voi!!

it hurts a little..

 

Simt un bolovan greu în piept. 

Parcă mi-a înfipt o brută mâna printre coaste și îmi strânge inima în pumn. 

Simt cum îi iese sugrumată printre degete și cum pocnește pe alocuri.

Nici nu vrea măcar s-o smulgă afară..

Sadic nebun!

Capul mi-e tornadă de-amintiri și furtuni de vise.

Se ridică-un nod în gât și se ambiționează să rămână acolo.

Mă sufocă.

Lacrimi vor să mă trădeze dar le controlez.

Stau să explodeze-n glande.

Doare...

Tremur și doare.

Ca și anexa la postul precedent.

So..you're happy now..

sursa imaginii : http://artanda.deviantart.com/art/Redhead-185819584

uhm. încă nu pot renunța la a ști de tine. Nu trece o zi fără sa-mi amintesc ceva..de noi. Când eram fericiți. da! puținele momente când eram fericiți. Îmi amintesc de fapt și bune și rele. Încerc să nu cad în nici o extremă, când de fapt cel mai bine poate ar fi..să nu îmi amintesc deloc. Dar am încercat asta deja, mai ales când eram furioasă. Încerc și acum când îmi aduc aminte ultima conversație.. 

Dar am ajuns la concluzia că e mai bine.. să las amintirile să vină și să plece când au chef, să le las să-și facă damblaua pentru că oricum nu am de ales. În schimb pot încerca să controlez ce simt în privința lor. Încerc să fac pace cu mine. Pentru mine. 

Astfel, când vin amintiri bune cu noi nu realizez când pun stăpânire pe mine decât când îmi accelerează pulsul..și realizez că totul e în trecut. 

Și rămâne acolo. 

Și e mai bine așa.

Apoi îmi amintesc și de cele rele.. toate incompatibilitățile. A fost o provocare pentru amândoi. O provocare care ne-a învățat multe. 

Pe lângă altele ne-a învățat ce e răbdarea. 

5 ani lângă o persoană care gândește total diferit și vrea lucruri total opuse de la viață nu sunt ani ușori. Apar diferențe de opinii și astfel și conflicte la orice pas. La un moment dat ți se pune capac, vrei să renunți. Realizezi că se poate și mai bine și începi sa-ți faci o idee despre ce ar fi mai bun pentru voi. Pentru fiecare, separat. Dar apoi te strânge inima și te agăți de speranță. Și de sentimentul ăla ce-ți ia mințile. Ce nu-ți dă drumul  și nu te lasă să gândești limpede. Dar te face să uiți de tine și să simți fericire ca un nebun și te poartă pe valuri spre nori iar apoi îți dă drumul. Și-ți rupi gâtul în aterizare. Apoi vă adunați unul pe celalalt și începeți alt zbor, pe acelaș val.

Ne-a învățat că poți iubi în ciuda diferențelor.                              

Ne-a învățat că ai ceva de învățat de la oricine.

Cel puțin.. pe mine. 

Pe tine nu știu.

Dacă îmi aduc aminte direct ceva rău, încerc să mă gândesc că poate am și eu partea mea de vină.. Sigur am. Undeva, cândva ,amândoi am facut câte ceva, bun/rău care adunate au dat rezultatul final. 

Amândoi știam că se va ajunge aici. Dar nu puteam să ne dăm drumul.

Nu știu când ai găsit-o pe ea. Înainte sau după ce ai început să tragi de mine să mai dau o șansă la tot ce am avut. Bănuiesc că înainte. Pentru că altfel nu aveai când să ajungi să ți la ea.. nu aveai de unde ști că îți va fi mai bine și ți se potrivește mai bine decât mine. Nu aveai de unde strânge încrederea suficientă că ve-ți funcționa încât să renunți la noi după ce ți-ai călcat pe orgoliu să mă întorci din drum, după ce ți-ai pus atâta speranță în noi.

Nu știu ce a fost minciună și ce a fost adevăr. Am simțit semne a ce urma să se întâmple dar am preferat să am încredere în tine. Poate erau semne a ce se întâmpla deja.

Oricum, am văzut că-ți e mai bine acum. Ea ți se potrivește mai bine. Ea te face să râzi, să te distrezi, să te simți tu în pielea ta. Și din cauza dragostei ce încă ți-o port... mă bucur pentru tine.

Da.

Nu pot să nu o fac. Vezi tu? asta e ce am vrut mereu, să fi fericit. Îmi pare rău că (în ciuda tuturor eforturilor) nu lângă mine. Dar e bine și așa.

Știu că e mai bine așa. E cum ne-am imaginat când ne gândeam cum ar fi mai bine. Dacă nu se întamplau toate așa, nu reușeam să ne dăm drumul și trăiam în continuare în acelaș cerc infinit.

Îți doresc o viață fericită, plină de veselie, distracție, zâmbete și bucurii.

Te iubesc.

Happy birthday, kid!

Nu, nu mă refer la cei sub 18. Mă refer la voi, cei care încă știți să păstrați viu și colorat copilul din voi indiferent de vârstă.

Voi cei care știți să vă bucurați de lucruri mărunte, voi cei sensibili care puneți suflet la orice, care încă știți să vă alintați, sa vă jucați și sa vă prostiți.

Voi ce știți încă să iubiți cu adevărat, cum numai un copil știe. Care încă vă bucurați de dulciuri, de flori, de fluturi și de soare, de verdele primăverii, de cerul senin, de formele norilor care țes povești în sufletele voastre.

Voi care nu vă temeți să vă folosiți imaginația, și o luați cu voi pretutindeni.

Voi care încă mai credeți în binele din oameni și care faceți asta riscând să păreți naivi, pentru că pur și simplu nu vă puteți pierde speranța..

Voi, cei optimiști, care puteți vedea partea plină a paharului indiferent de situație, să râdeți zgomotos și din tot sufletul până vă doare abdomenul de pocniți, ori nu mai puteți respira..

Voi, cei romantici și visători.

Voi ce știți să visați și să credeți în vise... să luptați pentru ele și să nu renunțați nicicând.

La mulți ani, dragii mei! >:D< :* :*

Will you still love me when I got nothing but my aching soul?

I've seen the world 
Done it all, had my cake now 
Diamonds, brilliant, and Bel-Air now 
Hot summer nights mid July 
When you and I were forever wild 
The crazy days, the city lights 
The way you'd play with me like a child 

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful 
Will you still love me when I got nothing but my aching soul 
I know you will, I know you will 
I know that you will 
Will you still love me when I'm no longer beautiful 

I've seen the world, lit it up as my stage now 
Channeling angels in, the new age now 
Hot summer days, rock and roll 
The way you'd play for me at your show 
And all the ways I got to know 
Your pretty face and electric soul 

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful 
Will you still love me when I got nothing but my aching soul 
I know you will, I know you will 
I know that you will 
Will you still love me when I'm no longer beautiful 

Dear lord when I get to heaven 
Please let me bring my man 
When he comes tell me that you'll let him 
Father tell me if you can 

Oh that grace, oh that body 
Oh that face makes me wanna party 
He's my sun, he makes me shine like diamonds 

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful 
Will you still love me when I got nothing but my aching soul 
I know you will, I know you will 
I know that you will 
Will you still love me when I'm no longer beautiful 
Will you still love me when I'm no longer beautiful 
Will you still love me when I'm not young and beautiful

Bună dimineața, vis!

A doua zi de dimineata stabilisem sa bem cafeaua impreuna. Trebuia sa ma trezesc la 8 dar pe la 7 am deschis ochii si mi-am amintit  seara precedenta. M-am trezit zambind si cu pielea gaina. Nu mai era nici o sansa sa adorm asa ca m-am gandit sa-i fac o surpriza. Nu am vrut sa il trezesc deci  m-am dus direct la el.

Il sunasem cand eram aproape de blocul lui asa ca ma astepta deja la usa cand am ajuns. M-a amuzat teribil cand mi-a deschis. Era in pijamale,  ciufulit, buimac dar energic, nu se astepta sa vin atat de dimineata. Era atat de fericit ca am venit incat nu-si putea ascunde incantarea. Nu am vrut totusi sa il trezesc de tot, iar eu eram inca somnoroasa asa ca l-am convins sa se puna inapoi la somn iar eu m-am intins langa el. S-a lipit usor de mine si mi-a dat parul la o  parte, suvita cu suvita, intr-un fel atat de tandru incat m-am pierdut iar. Fiecare suvita aleasa facea ca mana lui sa treaca intr-o atingere fina pe langa chipul meu. M-am gandit ca o face intentionat, gandul provocandu-mi fiori. S-a ridicat intr-atat incat sa ma poata privi in ochi si vazand cum ii lucesc si caldura ce o transmitea prin ei ma facea sa anticipez ca vroia sa-mi spuna ceva. Avea emotii.

-Ma bucur ca esti prima persoana pe care am vazut-o in dimineata asta.  Sunt fericit ca esti acum, aici langa mine.

M-am inrosit. Nu stiam ce sa-i raspund. Am fost umpic socata, mereu ma socheaza cu vorbele lui atat de sincere si directe. Are felul lui.. oricine ar spune aceleasi cuvinte ar suna ca spuse pentru ca asa suna bine, pentru ca asta vrea o femeie sa auda, ca s-o impaci si ca sa o duci unde vrei. Dar el .. emite caldura prin vorbe, prin felul cum imi examineaza chipul, prin felul cum ii tremura vocea cand spune ce simte..  gesturile, faptele si cuvintele lui se imbina armonios si comunica toate in acelas mod. Singurul mod care a reusit vreodata sa ma atinga in felul asta, ca un bland pansament pentru suflet. Vindeca si invie tot ce a ars vreodata in mine.

Mi-a furat o pupa pe obraz si s-a intins inapoi in spatele meu, luandu-ma in brate.

-Si eu ma bucur ca te am langa mine, am spus cu ochii inchisi.

Ii inchisesem sa-mi fac curaj.Tremuram de emotii. El s-a apropiat mai mult si m-a strans mai tare in brate. Ma simteam atat de linistita acolo, atat de aproape de sufletul lui. Simteam ca apartin unei alte lumi. Am adormit zambind.

Ne-am trezit buimaci si cand ne-am analizat unul pe celalalt ne-a pufnit rasul, atat de caraghios aratam. Eram ciufuliti si aveam semne pe fata . Aveam amandoi ochisori mici, umflati de la somn. Dar si asa se putea citi fericirea in ei. Imi era drag,  imi indulceau sufletul ochisorii lui.

-Nu conteaza cat de ciufulita sunt, cat de sifonata imi e fata sau cum sunt imbracata, i-am spus.

I-am luat mana, i-am trecut-o pe langa chipul meu si l-am sarutat in palma. I-am dus-o apoi pe piept, intre sani si i-am apasat-o cu ambele maini pana i s-a deschis palma complet si s-a mulat pe mine. A cascat ochisorii mari.

-Aici sunt tot eu, am spus din nou.

Privirea i s-a schimbat. Si-a mutat mana dupa gatul meu, pe sub pletele mele, s-a apropiat de mine mentinand contact vizual cu buzele mele si m-a sarutat bland. A ridicat apoi privirea si atat de aproape cum era s-a uitat direct in ochii mei, inca tinandu-mi capul, de data aceasta cu ambele maini. M-a miscat pe dinauntru. Tremuram iar.

-Stiu, mi-a spus. Dar esti frumoasa si asa ciufulita si cu fata sifonata cum spui tu, a continuat schitand un zambet dulce. Si esti chiar mult mai frumoasa pe dinauntru.

M-a strans in brate apoi. Una din maini imi sustinea capul pe umarul lui iar una imi inconjura talia pe de-o parte. Am amutit, dar simteam atata caldura.. am tarait incet si cu emotii mainile pe langa el pana ce intr-un final au ajuns sa il inconjoare. M-a strans si mai tare. Am inchis ochii, dar si asa vedeam numai culori. Simteam culori si pluteam printre ele.

Hello, my dream!

Mă bucur că ceea ce scriu reușește să transmită ce-mi propun. M-am gândit astfel să vă răsfăț cu ceva mai drăguț. Am scris asta acum câteva luni..unii o știu deja. Sper să vă placă! ^_^

*

Seara ne regăsea la el din nou. După câteva ore de povești, muzică și zâmbete.. mă privea râzând și cuvintele lui au pierit brusc. M-am oprit și eu neștiind de ce a încetat din vorbit și uitându-mă la el văd că iar îndreaptă spre mine privirea aceea lungă, profundă și pierdută. M-am înroșit. Vedeam în ochii lui ce gândește și ce simte și m-am întimidat.

 - Ce s-a întamplat?

 - Nimic, mă gândeam..

Nu eram mulțumită de răspuns și de faptul că mă făcea să întreb iar .. așa că  l-am fixat cu privirea ascuțită și l-am întrebat din nou.

 - La ce?

 - Nu pot să cred cât de frumoasă ești.

A spus-o într-un mod atât de fâstâcit, sincer și timid încât parcă mi s-a împiedicat sufletul și s-a împrăștiat prin cameră. Privirea mi s-a transformat  într-una blândă și simțeam cum mă topesc. M-am înroșit și nu știam ce să-i răspund. Și el era rușinat, dar văzându-mă pe mine debusolată, roșie și fără cuvinte parcă prindea curaj. 

        S-a târâit în genunchi pe pat până lângă mine, fără să piardă contactul vizual. A venit atât de aproape încât era prea mult pentru mine în momentul ăla așa că mi-am mutat privirea în jos. Îi simțeam privirea în suflet, iar respirația lui caldă o tăia pe a mea. Mi-a luat tandru o suviță de păr de pe lângă chip, apoi și-a mutat privirea spre gâtul meu. Cu o mișcare blândă mi-a dezvelit ușor umărul.. apoi cu o atingere ușoară { atât de ușoară, parcă se temea să nu mă rănească într-un fel} a început să traseze o linie dinspre obraz, coborând pe gât și lungindu-se pe umăr. Își urmărea mâna în tot timpul acesta. Eu închisesem ochii de când și-a coborât atingerea de pe obraz așa că am simțit-o direct pe suflet. Tremuram.. m-a sărutat pe umăr lung și blând. Am înlemnit pentru o clipă. Mi s-au încălzit urechile. A rămas acolo un moment așa că mi-am trecut mâinile prin părul lui moale și l-am sărutat pe frunte. Și-a ridicat privirea înspre a mea. Sufletele noastre erau conectate și își spuneau calde, șoapte dulci. Nu era nevoie de cuvinte.

Soarele care, până mai înainte se grăbea să apună, poposea parcă acum în dreptul geamului lui, ne veghea cu dragoste și ne îmbrățișa sufletele cu razele lui portocalii.. aceleași raze care fac, ca orice obiect ce le stă în cale să pară viu, care fac carnea să pară ușor transparentă și fragedă, care dă o lumină romantică oricărui chip și încălzește orice suflet..

Am zâmbit, ne-am îmbrățișat prelungit, iar apoi cu mișcări lente ne-am întins și am rămas îmbrățișați ore întregi. Nu era nevoie de mai mult. Sufletul îmi zâmbea, radia, iar inima o lua razna. Fiind îmbrățișați îi auzeam bătăile și știam că și el simte la fel.

Mai târziu m-a condus acasă. Niciodată nu mă lăsa să mă întorc singură, deși stă la 10 minute distanță. Un noapte bună și un pupic pe obraz a fost tot ce a trebuit să mă facă să urc scarile cu un zâmbet larg și radiant.

Am adormit cu el în gând.

Perfecționism?

Discutam cu o prietenă acum ceva vreme și în cadrul discuției am ajuns la un moment dat să vorbim despre perfecționism. Apoi am ajuns să reflectăm fiecare asupra noastră să vedem în ce măsură ne încadrăm. Eu spuneam că ea este, deoarece cu ceva timp în urmă îmi spunea cum lucra la ceva și mereu o lua de la capăt pentru că nu-i plăcea cum îi iese. Ea, înainte să mă explic s-a apărat spunând că nu este, dar apoi a recunoscut și a condus discuția la perfecționism limitat pe un anumit domeniu.

Știi? în sensul că nu ai nici o treabă în general dar când vine vorba de domeniul respectiv îți pui ambiția și ai pretenții mult mai mari de la tine.. dai tot ce poți până ești mulțumit de tine și de munca ta...sau nu mai ai suficient timp sa o iei de la capăt.

Am meditat apoi asupra mea. Eu nu mă consider perfecționistă. Am doar o conștiință foarte dezvoltată cu rădăcini adânci ce se întind în fiecare colț al ființei mele și încrengături împrăștiate în fiecare celulă.

Atunci când greșesc un lucru, oricât de mărunt, conștiința mea emite impulsuri de remușcări prin acestea în tot corpul și sufletul. Mă cutremur de vinovăție, îmi domină orice gând. Astfel deși mereu spun că o voi lăsa ușor, ajung să trag tare de mine până dispare senzația și sunt mulțumită sau devin relaxată.
Acesta este sentimentul care mă stresează, dar și motivează și ambiționează.
Asta îmi modelează moralitatea.
Asta îmi dictează pașii..

Nori

Sunt unele greșeli pe care nu le poți ierta. Poate sunt ale tale, poate sunt ale cuiva la care ții foarte mult. Sunt greșeli care au rupt ceva în tine, au dărâmat un stâlp al credințelor tale sau au schimbat drastic calea pe care o urmai. Uneori greșelile astea te fac să deschizi ochii și să triezi oamenii din jurul tău, alteori treci peste și spui că ierți, pentru ca ar durea mult mai mult să renunți la persoana care a greșit. Dar adevărul e că nu ierți.

Adevărul e ca greșeala respectivă te macină pe dinăuntru. Uneori realizezi asta, dar preferi să ignori și să te prefaci că totul e ok, alteori, chiar dacă nu-ți dai seama și poate chiar tu ai impresia că ești bine, îți vei da seama la prima ceartă că nu e așa. Când va fi cearta în toi, cu prima ocazie acea greșeală va găsi o cale  explozivă de a se transforma într-un reproș.. care nu va pica bine pentru niciunul din voi..

Și poate că nici măcar nu așteaptă prima ceartă.. Dacă șansa unui conflict nu se ivește te va roade atât de mult încât vei chinui persoana de lângă tine cu replici agasante poate, poate cu o perioadă mai distantă, mai rece, poate cu un alt fel de răzbunare.. pentru că simți nevoia sa plătească pentru suferința pe care ți-a creat-o. Știu că citind, probabil, nu ești de acord cu mine. Nici eu nu spun că e ceva corect, dar o faci involuntar.. pentru că doar spunând că ierți nu face durerea să dispară.. doar că știe unde a greșit și îi pare rău nu înseamnă că dispare tot.

Acordă-ți un timp pentru a te vindeca.. Apoi dacă încă simți rețineri decide dacă persoana merită sau nu să rămână lângă tine.. Poate motivul pentru care nu poți ierta nu se rezumă la greșeala respectivă. Purtați o discuție, fiți direcți și deschiși unul cu celălalt, rezolvați problema împreună. Vezi cum reacționează și vezi dacă e dispus(ă) să recupereze încrederea ta și să lupte alături de tine pentru voi. Orice tip de relație ar fi. Apoi gândește-te bine.. oare tu nu ai greșit niciodată? și dacă nu ai greșit, crezi că nu vei greși? Suntem oameni. toți greșim, acum depinde fiecare ce greșeli suntem dispuși să le lăsăm să treacă și pe care nu le tolerăm.

Nu e corect nici ca persoană care greșește să fi pedepsit la infinit totuși.. Nici nu ești obligat(ă) să accepți așa ceva. Dacă ai greșit și știi ca ai făcut tot ce ți-a stat în cale să repari, să te revanșezi și ai muncit cât ai putut de mult să fie bine din nou și înca ești chinuit(ă) pentru o greșeală, poți alege să pleci. Însă asta dacă ai luat în considerare înainte de toate un timp de vindecare. Nu poți forța iertarea.

 Nimeni nu trebuie însă să regrete toată viața pentru o decizie ce a luat-o la un moment dat. Nimeni nu poate vedea în viitor să știe exact ce se va întâmpla pentru a ști încotro să pornească și exact ce pas să facă pentru a ajunge în locul dorit. Poate în momentul respectiv a părut o decizie bună, dar s-a dovedit în timp că nu a fost așa. Trebuie să înveți din experiență, să înfrunți consecințele, iar apoi permite-ți să respiri.. și mergi mai departe.

Drowning

Sursa: http://artanda.deviantart.com/art/Falling-221269471

heh, am găsit și versiunea mea pe care am vrut de fapt să o postez atunci. deci voi actualiza atașând-o și pe aceasta.

Neputință

Mi-ai smuls sufletul și ai lăsat un vid în loc. Mă chinui să-mi recuperez șansa de a simți din nou ce am simțit pentru tine. Mi se spune că nu voi mai avea ocazia.. Mi se spune că în cel mai bun caz voi resimți (iubirea) dar într-un mod diferit, pentru că fiecare persoană e diferită generând astfel noi sortimente ale aceluiaș sentiment de bază, oricare ar fi el: ură, iubire, prietenie, încredere.. Poți urâ în moduri diferite? Se pare că da.

Mi-am recuperat o parte din simțiri. Pot simți bucuria, pot zâmbi, pot glumi și împărtăși fericirea prin îmbrățișări calde și strânse.. 

(Știu că eu, în starea de șoc fiind, am simțit nevoia de a fi ținută în brațe atât de mult încât, în speranța că poate cumva voi nimeri pe cineva care simte la fel, nu o poate cere și va pica la fix, sau poate cineva are o zi proastă, împart îmbrățișări cu drag de câte ori am ocazia. Uneori, unde îmi permit, vin însoțite de pupici-ventuze pe obraz sau frunte care aduc instant un zâmbet pe chipul oricui .) 

Pot simți și recunoștință și apreciere. Astea am învățat să le și arăt în urma greșelilor pe care le-am făcut, poate, fiind cu tine.

Dar nu sunt pregătită să simt iubire. Poate nici nu vreau.. sau poate îmi e doar teamă. Și mi s-a spus că poate și ce simt acum e iubire, dar nu e la fel ca cea pe care am simțit-o pentru tine și poate nici nu o voi mai simți la fel vreodată.

Ia tot

          Te vad peste tot.  Orice fac imi aminteste de tine.

Te vad in oricine. Oricine imi aminteste macar umpic din tine.

Ma intreb daca simti la fel. Imi amintesc cand spuneai ca da. Stiu ca acum ai pe altcineva. Cred ca esti fericit cu ea.. cred ca nu te mai deranjeaza lipsa mea. Cred ca nu mai plangi cand pui capul in perna noaptea cand te pui la somn si nu-ti mai sunt primul gand in dimineata. Cred ca am disparut din sufletul tau sau am fost acoperita. Cred ca pentru tine mai sunt o umbra de amintire pe care o ignori..

Si stiu ce mi-ai facut. Si stiu ca te urasc pentru asta. Si stiu ca nu te voi ierta niciodata.. si nu te voi mai putea privi niciodata in ochi cum obijnuiam. Nu! Nu te vreau inapoi..

Dar a trecut atata timp care ne-a gasit impreuna. Au trecut  atatea intamplari peste noi . am fost alaturi de tine orice a fost..

Cum ai putut sa-mi calci asa usor pe suflet?

Cum reusesti sa treci asa usor si simplu peste noi? Cum poti respira fara sa stii de mine? Cum de nu-ti moare sufletul intrebandu-se cum sunt?

Cum ai sters tot atat de brusc?

In mine nu moare nimic, ciudat. Ramai aici ca un nenorocit. Mi-as dori sa pot face ca tine dar nu pot.

Imi bantui sufletul si mintea si nu trece, nu! Cu cat trece timpul cu atat vin si mai multe intrebari, cu atat imi apari mai mult in vise. Trece anul si inca esti in sufletul meu.

Ia-ti te rog urmele din sufletul meu. Ia-ti minciunile, ia-ti promisiunile, ia-ti falsele amintiri si iluziile si da-i-le ei. Da-I tot. nu mai vreau nimic de la tine. Daca tot ai plecat, ia tot. tot ce lasi in urma ma chinuie in fiecare moment,  de fiecare data cand incerc sa inspir ustura tot.

Ia si iubirea ce inca ti-o port.. nu mai am ce face cu ea.

Ia si sentimentul pe care il am cand mi te imaginez in fata mea, cand te privesc si imi gadila sufletul. Sentimentul pe care il am cand te vad in mintea mea prostindu-te ca un copil, sentimentul ala ocrotitor. Ia si grija ce o am la adresa ta.

Ia te rog sufletul meu cu totul. Nu cred ca a mai ramas nimic pentru mine, oricum.

Ia si lacrimi, ia si gandurile si dragostea, ia si durerea, si suspinul. Ia bolovanul asta care nu ma lasa sa respir. Ia tot..si da-le foc..