Peisaj de munte.

Maestuosii brazi se aratau precum grupuri oranduite de soldati din departare iar in masura ce te apropiai de ei pareau sageti uriase ce se inaltau din pamant ca sa intepe cerul. 
Deasupra marelui arici incovoiat statea cerul care impuns de atatea varfuri proteja deasupra lor printesa noptii. Aceasta avea o nuanta rosiatica si parea amenintatoare cum ,rotunjimile fiindu-i complete si fortele depline, isi trimitea razele puternice ca pe niste supusi printre soldatii ce asteptau s-o ajunga si se raspandea printre ei furioasa si hotarata sa ucida. 
Nu a durat mult si cerul ca un parinte ocrotitor a invelit-o in puf de nori. Pe masura ce o scufunda, stelele lipsite de forta ei ce le depasea intensitatea, au profitat de oportunitate si au scos usor una cate una capul timid din intuneric, pana cand au presarat intregul cer, transformandu-l intr-o superba plapuma de licurici scanteitori. Cativa nori se desprind din patul lunii si se risipesc in noapte. 
Se aseaza linistea, doar greierii, voiosi ca a incetat razboiul, o intrerup in valuri de cantec de leagan. Pe un varf de stanca un lup ii trimite din adancul plamanilor lui, cu avant, un urlet printesei pe care o venereaza urandu-i: Noapte buna!