Mi-ai smuls sufletul și ai lăsat un vid în loc. Mă chinui să-mi recuperez șansa de a simți din nou ce am simțit pentru tine. Mi se spune că nu voi mai avea ocazia.. Mi se spune că în cel mai bun caz voi resimți (iubirea) dar într-un mod diferit, pentru că fiecare persoană e diferită generând astfel noi sortimente ale aceluiaș sentiment de bază, oricare ar fi el: ură, iubire, prietenie, încredere.. Poți urâ în moduri diferite? Se pare că da.
Mi-am recuperat o parte din simțiri. Pot simți bucuria, pot zâmbi, pot glumi și împărtăși fericirea prin îmbrățișări calde și strânse..
(Știu că eu, în starea de șoc fiind, am simțit nevoia de a fi ținută în brațe atât de mult încât, în speranța că poate cumva voi nimeri pe cineva care simte la fel, nu o poate cere și va pica la fix, sau poate cineva are o zi proastă, împart îmbrățișări cu drag de câte ori am ocazia. Uneori, unde îmi permit, vin însoțite de pupici-ventuze pe obraz sau frunte care aduc instant un zâmbet pe chipul oricui .)
Pot simți și recunoștință și apreciere. Astea am învățat să le și arăt în urma greșelilor pe care le-am făcut, poate, fiind cu tine.
Dar nu sunt pregătită să simt iubire. Poate nici nu vreau.. sau poate îmi e doar teamă. Și mi s-a spus că poate și ce simt acum e iubire, dar nu e la fel ca cea pe care am simțit-o pentru tine și poate nici nu o voi mai simți la fel vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu